U’ destinu di vicchiareddi

E’ ‘a priva vota, litturi beddi,
ca nnà pinsata stramma m’arrimina testa e vureddi,
scriviri quattru versi ‘mpisticciati sulu pi’ mia,
quattru fissarie, cririti, tantu pi’ stari in cumpagnia.

‘Sta vota vi vogghiu rraccuntari
un pocu da mè vita, senza nuddu siddiari,
picchì po’ capitari d’un criari attinzioni,
ca ’i cristiani hannu chiffari e nun vonnu “lizioni”.

Mi diceva me’ matri, c’o’ munnu mi “misi” ‘i notti,
ca u’ jornu ddoppu, di matina, u’ suli spaccava i “vutti”;
e pi’ tutta ‘a vita di picciriddu,
all’appuntamentu ‘mpurtanti c’era “iddu” …

Quannu facia u’ compliannu,
nun mancava mai, m’accumpagnava duci ogni annu;
poi, un vi dicu pa’ prima cumunioni:
u’ suli si spaparazzò pi’ tutta ‘a rrunioni.

All’esami ‘mpurtanti ‘i maturità,
dda’ jurnata brillava di luci e libirtà,
e, sempri manu ca manu, a’ partenza militari,
o corsu di pilutaggiu e ‘i rruminichi all’artari.

Duranti i voli nno so’ celu mi tinia abbrazzatu,
senza mai un lamentu o siddiatu,
e u’ miraculu spuntò u’ jornu du primu volu ‘i notti,
ca disturbò a luna pi’ nenti arrabbiata da sorti.

Anzi, cu’ discrizioni regalò ‘a luci nicissaria a ‘stu criaturi,
pi’ fari ‘a gran vulata di giovani aviaturi;
e a finiri, pu’ matrimoniu e tutti i festi granni,
u’ suli ha sempri quariatu, illuminannu a tutti i banni…

Ora succeri ‘na cosa e un dubbiu mi turmenta:
dunni finiu ‘stu suli ca ora mi strumenta ?
Malatie a nun finiri, camurrie e operazioni,
fannu appariri u’ celu sempri grigiu in agitazioni.

Pari ca u’ suli ca m’avia quariatu tutta ‘a vita,
ora, ogni tantu, quarchi quaranta, preferennu n’autra “zita”.
‘A stissa cosa succeri a vuatri ?
Vi manca comu a mia ? Oh, bedda matri!

Chistu è u’ distinu di nuatri vicchiareddi, nni rribillamu ?

Si, eccomu !