Tuttu bonu e binirittu, ‘ncridibili ma veru:
esisti, sintiti-sintiti, anchi a “lotteria du’ sessu” !
Pari ‘na farfantaria, ma ‘a nutizia è seria davveru,
naturarmenti un vi ricu comu si rimani di gessu !

E allura, t’accatti ‘na “schedina”, comu o totocalcio,
’a fai bullari, tuttu u munnu è paisi,
e comu nno’ raccontu di Boccaccio,
i dui vincituri vennu n’furmati cu’ avvisi.

I partecipanti scritti a’ prima lotteria du munnu,
sunnu oltre unnicimila, tra masculi e fimmini,
attuppativi l’occhi,si svorge nel Regno Unito, in autunnu,
e l’organizzaturi è un situ “online” mini.

Tra i cuncurrenti sarannu tirati a sorti,
in modu veramenti a furtuna, una “signurina” e un omu,
e p’una notti all’arbergu s’attizzirannu, chiusi i porti,
p’assapurari u’ giustu premiu du sessu mai domu.

‘A casa du sessu si trova a Brigthon,
e l’ Hotel Pelirocco d’una suite ultra è dutatu,
usata sempri pi’ finisimana piccanti alla “krypton”:
specchi nno’ tettu, vasca cu ballitti, lettu rutunnu acchittatu.

Pari ca i dumanni arrivati in ritardu eranu tanti,
‘a mità fimmini giovani e quarchi signura “puritana” .
Pinsati, comu sarannu cuntenti i ginituti di ‘sti giovani aitanti:
talè chi furtuna, vinciu nostra figghia, ‘a buttana !

Chi vi nni pari ?