Finarmenti ‘a ‘stati ma st’attentu all’autunnu!

Caru amicu, giugnu si nni jiu, ma c’è ancora ventu,
doppu chjioviri assai a cielu scuru,
cu lu cori allupatu e tanti cosi brutti ca m’inventu,
u suli ora ridi e cuminciu a scurdari u’ malutempu, t’assicuru.

Pensu, inveci, a ‘sta vita amara e travagghiata,
ca nni porta duluri e spaventu,
e pari ’na strata in pacchianata, acciaccata,
d’un pircorsu di ‘stu munnu quasi tuttu “contruventu”.

M’a vita è ‘n miraculu, assai bedda,
forsi ‘mpirugghiata, mistiriusa e amara anchi,
ma u’ rialu d’essiri su ‘sta terra i pinseri brutti ‘i raffredda,
e a tutti fa scurdari, quasi sempri, d’essiri stanchi ..

Oggi l’arta prissiuni è supra a nuatri,
spaparacchiata tutta, mari e terra arricria,
u profumu di ciuri nni ristura, bedda matri,
e i jiardini si rivestinu di virdi cu’ archimia.

‘A scola è firnuta, ‘a campana ‘un si senti cchiù,
sunava picchì avvisava ‘a fini da jurnata,
accompagnata di grida a festa di picciriddi cu’ priu,
ca jucannu aspittavan senza fari dannu, a fini da sunata.

E iu, ‘un sacciu picchì, mi risbigghiu cu’ difficurtà,
anchi ‘a chesa vicina un sona forti,
fà cu’ garbu, musica ca facirmenti porta buntà,
pezzi cu’ l’organu ca ti cullanu a sorti.

Tuttu cancia, ‘a tennica avanza,
e nuatri in vecchiezza p’assicutari affaticamu,
‘a storia passata fa abbuccari ‘a balanza,
e nuatri ‘un sapemu chi fari e i “ciuri ciaramu” !

U’ tempu nostru, accussì dicinu, pari finutu,

ma attenzioni: ‘a vicchiaia avi i so’ pregi,
duna, a cu’ si cumporta bonu, filicità ogni minutu,
e ringraziamu sempri u’ Princilali ca riala privilegi…

Ma poi ci su’ i niputeddi, ti dunanu chiffari,
‘a vita t’a fannu addorciri
e l’affettu cchiù rranni tu fannu ritruvari,
jorna doppu jorna, ca ti vennu capugiri.

Chi cci vo fari, chistu è u’ raund secunnu,
i primu nnu “manciammu”, amicu: tu scurdasti c’ora veni l’atunnu ?