Comu s’arridduciu “Striscia” !

Mi st’haiu sfirniciannu da cchiù d’una simana
e nun vulissi far fiura mala cu’ vuatri,
cuncittadini d’eccillenza palirmitana,
ca tantu priu e lustru dati a cimina e tiatri.

A “Striscia” siti ‘a coppia ca chiossai ‘i tutti
purtati alligria ‘ntra la casa e ‘mmenzu ‘a la chiazza,
‘a genti s’inturciunia cu risati abbunnanti comu i frutti,
siti ‘na coppia di atturi simpatici e di razza.

Omini dabbeni paragunati a “gustusi vuccuna”,
comu la stati d’ogn’annu ‘n Palermu,
‘a vostra recita è sempri ‘nzirtata e senza lacuna,
mai cosi “tinti”, sempri ‘na scialata ca cunfermu.

E allura tuttu beni nno’ cammaruni,
ma quannu mai, nun vi nn’addunati ?
Purtroppu, caru Ficarra, “porti ‘n gruppa” lu Picuni,
‘un cci po’ fari nenti, ti pigghi i “cantunati” …

E chistu fussi nenti, si s’accuntintassi
di leggiri sulu i nutizzi, scritti pa’ sirata,
ma nun c’è artari senza cruci, armenu t’avvisassi,
no, si ‘mmenta puisie ‘i tri liri, cu finta accurturata.

Sunnu rimi baciati ca anchi i picciriddi fannu
a li scoli alimintari, ricordarcillu a scurdata,
cu’ tutti i belli cosi c’aviti fattu senz’affannu,
po’ darisi ca runa accura e nni fa’ ‘na muzziata.

Ma siti sempri i megghiu, anchi ca “liggiuta arzata”,
pirdunati a cu vi voli beni: ma a mia pi pari ‘na strunzata !

E s’aviti l’abilità allietata,
forza e curaggiu, liggitila a’ prossima puntata …