Matri mia, stanotti chi mi ‘nsunnavi:
eru, cosi ‘i pazzi, cun amicu nno celu,
appena arrivatu supra ‘na speci ‘i navi,
vecchia di miliardi di anni, ‘nu sfacelu.

Amicu miu, tu c’arrivasti l’annu scorsu, comu fannu,
nna’ ‘stu gran celu a stabiliri a cu’ chiamari prima ?
E p’acchianari nno’ Paraddisu com’agirannu,
fannu un cuncursu, dda supra, in antiprima ?

Quannu mai, è tuttu modernu, organizzatu,
nna’ terra, ‘un ci su’ i telefonini,
cca, ora, si travagghia ca menti, è tuttu ionizzatu,
basta sulu ‘na pinsata, senza bisognu di lanternini …

Ora ti spiegu: c’è ‘na speci di nuvola,
ma granni granni, e ci su scritti tanti nummari,
l’hai prisenti ‘na lavagna giganti comu fatta di linzola,
c’è signata ‘a genti ‘i tuttu u’ munnu, è cchiù granni du’ mari!

‘Stu sirbizzu u’ cumanna un Ginirali, misu a capu d’ancileddi,
ca sunnu graduati da prima a trentesima scerta,
a secunnu si su’ bravi o fiaccuseddi,
Iddu pensa e l’ancileddu cancella u’ puvireddu in “trasferta” .

Viri, car’amicu, quantu è granni ‘sta lavagna,
quantu voti si cancella p’arrivi e partenza,
e quantu sunnu chiddi c’accumpagna
nna ‘stu gran chiffari d’assistenza.

Certu, qualchi lacuna c’è sempri,
‘sti ancileddi su i cristiani di ‘sta terra ca ‘n celu vannu,
u’ dutturi, l’operaiu, ‘u ‘ncigneri , comu esempi,
pinsa ‘i ‘mpiati du Statu ca timbranu e vannu fora, abusannu.

Unu di chisti sarà ri trentesima categoria,
‘a pinsata ci arriva ‘u stissu, ma chissà quannu cancella,
abituatu com’era nna’ terra in “allegria”,
e nuddu si n’adduna, pi’ quanti sunnu, ‘i ‘sta marachella.

A ‘stu puntu, nno’ sonnu, mi veni ‘n’idea d’apprufittari:
caru Ginirali, ci riceva cu’ rispettu, sugnu puru un “graduatu”
quannu fai a me’ “pinsata”, chi cci rimetti, passala, p’aiutari,
o’ ‘mpiatu in “allegria” a cancillari poco abituatu.

Ci ru’ travagghiu a ‘stu mischinu,
ca va pianu, araciu e senza affanni,
da troppu tempu pi’ nenti abituatu o’ cancillinu,
però, accura beni, mi runi ‘a vita pi’ n’avutri deci anni …